Turism

Consumatorul, pivot pentru fiscalizarea turismului

Pentru rezolvarea problemei fiscalizării în turism este necesar să facem, încă de la început, o constatare extrem de importantă: dacă statul și-ar lua ca aliați consumatorii de produse turistice pentru a-i determina pe agenții economici să-și declare activitățile, respectiv fluxurile financiare încasate, fiscalitatea în acest domeniu de activitate ar ieși în mod natural la suprafață.

Să presupunem că cetățenii pot apela la această facilitate pe care le-o oferă statul român.

În această situație ei vor cere în mod automat documentul fiscal, semnat și ștampilat, pentru a beneficia de deducerea cheltuielilor pentru cazare, alimentație publică și alte servicii din sfera turismului.

Astfel, tot ce va mai avea de făcut statul în aceste condiții va fi să întărească sistemul de supraveghere fiscală și să aibă grijă ca acei comercianți să-și declare toate veniturile, conform documentelor deja prezentate de consumatori.

În consecință, dacă ar reuși să fiscalizeze și restaurantele și hotelurile, statul ar rezolva una dintre cele mai mari probleme existente în domeniul turismului românesc.

În mod sigur, rezultatele obținute vor depăși chiar și cele mai optimiste estimări pe care ar putea să le facă cineva, pentru că statul va da puțin pentru a lua mai mult, sumele deduse de consumatori fiind mult mai mici comparativ cu veniturile pe care le va încasa de la agenții economici.

Ca principiu, sistemul funcționează și această măsură va trebui să fie demonstrată printr-un studiu de fezabilitate și de impact, studiu în care ar trebui să fie utilizate toate datele disponibile la nivelul Ministerului Finanțelor și al Ministerului Turismului. Trebuie menționat însă că la fel cum nici în antreprenoriat nu poate garanta nimeni reușita unei investiții, la fel nu poate fi garantat nici că statul va obține venituri substanțial mai mari încă din primul an în care va folosi această metodă.

Important este însă faptul că prin funcționarea cât mai rapidă a acestui sistem cu atât mai repede va putea să genereze venituri constante la bugetul de stat, fiind fiscalizată astfel o parte însemnată din activitățile turistice, din serviciile de alimentație publică și din cele conexe în vreme ce, în prezent, este declarat abia un nivel de aproximativ 30% din veniturile totale realiza-te de pe urma acestor activități.

Nu în cele din urmă, în privința deducerii acestor servicii în cazul persoanelor fizice, trebuie subliniat faptul că măsura ar trebui să poată fi aplicată doar în cazul cheltuielilor realizate în unitățile clasificate din punct de vedere turistic sau al celor certificate în acest sens.

Cu alte cuvinte, dacă un restaurant „X” nu se află pe lista întocmită de ANAF cu unitățile de cazare și de alimentație publică autorizate, deducerea cheltuielilor nu va fi posibilă, astfel fiind evitate cazurile în care cineva ar încerca să obțină o factură doar pentru a eluda statul.

E de la sine înțeles că cetățeanul ar fi dispus să ajute statul în rezolvarea problemei fiscalizării turismului numai dacă va fi interesat ca acest lucru să se întâmple.

Așadar, în momentul în care vom avea un sistem care va permite și persoanelor fizice deducerea cheltuielilor efectuate în hoteluri și restaurante, în baza unor documente justificative care să ateste consumarea de astfel de produse și servicii, orice cetățean va cere documentul fiscal. Iar asta va duce automat la fiscalizarea activităților cu specific turistic.

Nu ai drepturi pentru a publica.