Toate domeniile de activitate și sistemele autonome, precum justiția, administrația fiscală sau siguranța publică trebuie să beneficieze de mecanisme interne de autoreglare. Rolul acestora ar trebui să fie cel de preîntâmpinare sau, dacă situația o impune, de remediere a oricărei probleme apărute în funcționarea sistemelor respective. În plus, mecanismele de autoreglare sunt cu atât mai necesare cu cât domeniile de activitate și sistemele autonome nu trebuie să fie supuse intervențiilor din exterior prin decizii arbitrare.

În prezent, actul de justiție în mediul economic este încă tributar unui concept învechit care pune accent în special pe coerciția individuală și mai puțin pe recuperarea prejudiciilor împreună cu aplicarea de pedepse demotivante, date sub formă de penalități de plată care să fie de câteva ori mai mari decât prejudiciul creat.

Conform acestei orientări, statul, atunci când ar fi păgubit, ar avea mult mai mult de câștigat financiar dacă în loc să priveze de libertate un cetățean, l-ar obliga să achite o notă de plată costisitoare, calculată în funcție de prejudiciul cauzat prin acțiunile sale. În schimb, privarea de libertate trebuie să fie măsura care va fi luată abia în cazul persoanelor care recidivează prin încălcarea obligațiilor sau aduc prejudicii financiare în mod repetat.