Legislație și Administrație

Reciprocitatea între stat și contribuabil

 legislatie si administratieÎn România există o anomalie care nu are nicio legătură cu echitatea sau reciprocitatea între ceea ce înseamnă contribuabil -și aici mă refer atât la persoanele fizice, cât și la cele juridice- pe de o parte și statul român pe de altă parte. Tocmai de aici rezultă nevoia aplicării poate a celui mai important principiu dintre cele pe care am să le supun atenției. Așadar, este vorba despre nevoia aplicării principiului reciprocității între stat și contribuabil și garantarea lui prin Constituție.

Practic, aplicarea acestui principiu elementar ar așeza societatea într-o stare de normalitate. Asta pentru că principiul reciprocității între stat și contribuabilii săi nu are alt rol decât cel de a ne asigura că drepturile și obligațiile existente într-un stat de drept sunt aplicate și respectate nu doar de contribuabili, ci și de statul care le susține și le impune.

Iată un scurt exemplu în acest sens: în prezent, statul român percepe penalități și majorări pentru întârzierile contribuabililor la plata taxelor și a impozitelor. În schimb însă, din practica uzuală se cunoaște foarte bine faptul că în realitate statul român este cel mai rău platnic în cazul în care un contribuabil are de primit bani de la el. Dar nu acordă nici penalități, nici majorări pentru întârzierile la plată.

Ei bine, din punct de vedere economic, aici a fost creat un cerc vicios, care la un moment dat poate să pară nevinovat fiind justificat de faptul că statul nu are bani. Totuși, acest lucru nu este adevărat, cercul vicios despre care vorbim fiind creat tocmai de către stat, el producând bani pentru statul român.

Ca un exemplu general, să presupunem că statul român și un contribuabil „X" au de plată unul altuia aceeași sumă de bani. În cazul acestei obligații reciproce dacă statul român nu-și achită la timp datoria față de contribuabil -și cu toții am văzut că acest lucru se întâmplă foarte frecvent- statul îl obligă practic pe contribuabil ca din lipsă de lichidități să nu-și poată achita nici el datoria pe care o are la rândul său față de stat. Totuși, statul va percepe majorări și penalități pentru sumele restante pe care le are de încasat în vreme ce contribuabilul nu beneficiază de acest drept. Totul se întâmplă deoarece această practică aduce venituri suplimentare la bugetul de stat, venituri obținute de pe urma neplății obligațiilor pe care contribuabilul respectiv le are față de stat.

În consecință, în condițiile în care statul nu are această obligație -de a plăti penalități, majorări, sau dobânzi față de contribuabil-, statul este întotdeauna în avantaj, dar în mod inechitabil. Dovada acestei practici o reprezintă cifrele statistice la nivel macroeconomic, cifre prin care se poate vedea mărimea arieratelor statului. Astfel, oricine poate constata că statul român, prin reprezentanții săi, nu vrea să achite aceste arierate în ciuda recomandărilor internaționale și în ciuda faptului că aceasta ar fi cea mai bună formă de a injecta lichidități în economie, iar achitarea acestor arierate ar aduce contribuabililor lichiditățile de care au atât de multă nevoie.

În acest context, principiul constituțional al reciprocității în raporturile bilaterale între statul român și contribuabilii săi ar putea reglementa în mod natural și firesc această anomalie economică ce se perpetuează de 25 de ani nu pentru că nu s-a știut de ea, ci pentru că nu s-a vrut a se schimba ceva.

Nu ai drepturi pentru a publica.