Educatie

Învățământul universitar

Învățământul universitar din România a devenit, din păcate, o activitate mai mult de natură comercială decât educațională. Astfel, din moment ce factorul financiar primează, în detrimentul calității învățământului, acest aspect își face simțite efectele negative și în economie.

Practic, în tot mai multe cazuri de-a lungul ultimilor ani, învățământul universitar românesc a produs absolvenți de studii superioare care au făcut o facultate nu pentru că ar fi avut o pasiune față de specializarea respectivă, ci doar pentru a avea o diplomă. În același timp, facultățile și universitățile au primit tot mai mulți (și tot mai ușor, de exemplu admiterea pe bază de dosar, sau chiar fără bacalaureat) studenți pentru a-și asigura un nivel cât mai mare al veniturilor obținute de pe urma actului educațional.

Acest feonomen este mult mai întâlnit în cazul instituțiilor private de învățământ superior și astfel se explică faptul că, deși universitățile particulare există de ani buni pe piață, tinerii specializați vin într-o foarte mică măsură dinspre sistemul privat cei mai mulți fiind instruiți tot însistemul de stat.

Așadar, din punct de vedere calitativ, putem constata, cu mare ușurință, că sistemul de stat încă furnizează valori, în vreme ce sistemul privat, chiar dacă este în concurență cu cel de stat, se află încă departe din punct de vedere al performanțelor și al calității pregătirii studenților.

Însă, despre oricare dintre aceste două sisteme am discuta, se remarcă o problemă comună, rezultată din lipsa absolvenților specializați în concordanță cu nevoile mediului economico-social actual și viitor. Altfel spus, în realitate, universitățile românești oferă o sumedenie de specializări generaliste care abordează într-un mod prea puțin aprofundat materiile necesare unui specialist. Sau oferă numeroase specializări care sunt foarte puțin (sau chiar deloc) cerute pe piața muncii.

Astfel, situația actuală este generată de două aspecte:

  • Universitățile private sunt în realitate centre de profit și pregătesc specialiști pe bandă rulantă pentru a obține venituri cât mai mari;
  • Universitățile de stat efectuează orele de practică într-un mod deficitar, mai mult la nivel declarativ, practica devenind de cele mai multe ori doar un aspect formal, chiar dacă în aceste insti-tuții se pune un mai mare accent pe învățătură.

Așa se face că, după absolvirea unui ciclu universitar, tinerii, chiar dacă dețin cunoștințele teoretice necesare, nu au deprinderile practice care să-i ajute să-și găsească un loc de muncă sau să inițieze o afacere.

Tocmai de aceea, învățământul universitar românesc ar trebui să se orienteze spre instruirea studenților în aplicarea informațiilor, nu în însușirea unor noțiuni teoretice doar de dragul profitului obținut ușor din taxele pentru studii. În caz contrar, vom continua să asistăm la dezvoltarea și agravarea fenomenului „fabricilor de diplome”, care primesc la cursuri pe oricine și permit oricui să finalizeze acest ciclu educațional oricum, chiar dacă tinerii respectivi nu ating nici măcar un minim necesar al standardelor internaționale.

Iată astfel cum, în mod automat, este afectată și competitivitatea economiei românești, întrucât un student pregătit în România este, de regulă -cu excepțiile de rigoare-, mult mai puțin productiv decât unul pregătit în statele occidentale.

Nu ai drepturi pentru a publica.