Educatie

Școlile profesionale și educația vocațională

Dacă ne referim la școlile profesionale, fiind vorba despre un învățământ specializat, principala caracteristică educațională ar trebui să fie cea vocațională. În consecință, tinerii ar trebui să fie îndreptați spre o școală profesională sau alta, în funcție de meseria pentru care au o înclinație nativă.

În cadrul acestor unități de învățământ, procesul de educație ar trebui să se desfășoare strict din punct de vedere al meseriei abordate, iar materiile generaliste înlocuite cu unele care să acopere tot ce este necesar de știut despre meseria respectivă.

 

E drept că în ultimii ani sistemul educațional românesc s-a reorientat ușor și spre specializările generate de meseriile aplicate, profesionale. Însă, din păcate, este vorba despre un nou început timid, astfel încât încă se simte nevoia punerii unui accent mai pronunțat pe dezvoltarea acestora, precum și a unei corelări mult mai bune cu sistemul de muncă, prin intermediul unor perioade de ucenicie. Aceste perioade de ucenicie ar trebui să creeze posibilitatea ca tinerii ce optează pentru învățământul profesional să poată practica o meserie din care să-și câștige existența întrucât, pentru a avea un învățământ profesional de calitate accentul trebuie să fie pus pe lucrul practic.

Prin urmare, școlile profesionale ar trebui să desfășoare proiecte comune, în parteneriat cu agenții economici, astfel încât cunoștințele teoretice să poată fi îmbinate cât mai eficient cu exercițiul practic. În acest mod, oferindu-și disponibilitatea de a lucra cu acei tineri în calitate de practicanți, antreprenorii își pot pregăti specialiștii de care vor avea nevoie în perioada următoare.

Însă, în vreme ce, pe de o parte antreprenoriatul are disponibilitatea să-și pregătească specialiștii în acest mod, pe de altă parte, Ministerul Muncii va trebui să modifice legislația în domeniu pentru a permite astfel de parteneriate, iar interesul antreprenorilor să fie menținut permanent. În acest mod, mediul economico-social românesc va putea avea în sfârșit profesioniștii pe care îi caută. Altfel, atunci când ajung în fața unui angajator, degeaba au tinerii din școlile profesionale toate cunoștințele teo-retice necesare, dacă nu au ținut niciodată o unealtă în mână.

În aceste condiții nici nu e de mirare de ce pentru un tânăr cea mai grea încercare pe piața muncii este tocmai punctul „o”, adică momentul în care a terminat un sistem teoretic și intră pe piața muncii la nivel practic.

Ei bine, dacă acest tip de parteneriate vor putea fi puse în practică la scară largă în România, vor putea fi rezolvate concomitent trei probleme ce dau în prezent mari bătăi de cap întregii societăți:

  • Tinerii care încep o calificare pentru o meserie anume vor ști că au viitorul asigurat, pentru că, după finalizarea studiilor, vor putea lucra o perioadă de timp tocmai la agentul economic la care au făcut practică;
  • Angajatorii își rezolvă problema creată de lipsa personalului calificat, acesta fiind asigurat din propria pepinieră de specialiști, pusă la punct în colaborare cu școlile profesionale;
  • Iar statul român ar avea și el un mare avantaj, scăderea șomajului.

Nu ai drepturi pentru a publica.