educatieÎn condițiile actuale de dezvoltare economică și socială, procesul educațional poate să devină performant doar dacă va funcționa respectând două principii fundamentale:

- să fie specializat cât mai devreme;
- să țină cont de tendințele și de proiectele viitoare de dezvoltare pe termen mediu și lung

Una dintre marile probleme ale sistemului educațional românesc este dată de faptul că absolvenții, după ce au încheiat un proces educațional, nu pot folosi aproape la nimic cunoștințele dobândite. În schimb, aceștia iau contact cu mediul economic real, acolo unde constată că trebuie să facă cu totul altceva față de ceea ce au învățat în școală.

Dacă ne referim la școlile profesionale, fiind vorba despre un învățământ specializat, principala caracteristică educațională ar trebui să fie cea vocațională. În consecință, tinerii ar trebui să fie îndreptați spre o școală profesională sau alta, în funcție de meseria pentru care au o înclinație nativă.

În cadrul acestor unități de învățământ, procesul de educație ar trebui să se desfășoare strict din punct de vedere al meseriei abordate, iar materiile generaliste înlocuite cu unele care să acopere tot ce este necesar de știut despre meseria respectivă.

Învățământul universitar din România a devenit, din păcate, o activitate mai mult de natură comercială decât educațională. Astfel, din moment ce factorul financiar primează, în detrimentul calității învățământului, acest aspect își face simțite efectele negative și în economie.

Practic, în tot mai multe cazuri de-a lungul ultimilor ani, învățământul universitar românesc a produs absolvenți de studii superioare care au făcut o facultate nu pentru că ar fi avut o pasiune față de specializarea respectivă, ci doar pentru a avea o diplomă. În același timp, facultățile și universitățile au primit tot mai mulți (și tot mai ușor, de exemplu admiterea pe bază de dosar, sau chiar fără bacalaureat) studenți pentru a-și asigura un nivel cât mai mare al veniturilor obținute de pe urma actului educațional.