Economie

Stabilirea obligațiilor fiscale

În privința obligațiilor fiscale ar trebui să fie stabilite încă de la început două categorii majore de obligații ale contribuabililor în raport cu statul:

  • impozitele – obligații existențiale și perpetue care există pe du-rata vieții în sarcina contribuabilului;
  • taxele – obligații ocazionale ce se aplică în funcție de opțiunile contribuabililor de a folosi un bun sau un serviciu care aduce vieții un grad sporit de confort.

 

Inventarierea și clasificarea tuturor obligațiilor financiar-fiscale în funcție de cele două categorii este necesară pentru determinarea corec-tă a doi indicatori:

  • Indicatorul de Presiune Fiscală per Contribuabil;
  • Indicatorului de Putere de Plată a fiecărui contribuabil în parte.

Acești doi indicatori sunt martorii bunăstării economice și sociale atât la nivel de individ, cât și la nivel de societate.

Astfel, în privința obligațiilor fiscale din România, regula aplicată ar trebui să fie aceea că orice nouă obligație fiscală nu trebuie să depășească limita de putință de plată a contribuabilului. Desigur, pentru ca acest lucru să fie posibil, nivelul de putere de plată trebuie să fie determinat periodic. Astfel, pe lângă clasificarea obligațiilor fiscale ale contribuabililor mai trebuie determinat nivelul presiunii fiscale exercitate asupra lor, astfel încât acest indicator să fie exprimat pe o scară de la 1 la 100, caresă echivaleze cu procente din totalul taxelor și impozitelor ce trebuie să fie plătite de un anumit contribuabil.

De exemplu, dacă presiunea fiscală asupra unei categorii de populație este situată la nivelul de 80-90%, orice alt nou impozit sau taxă care depășește acest nivel este clar insuportabil pentru contribuabilul respectiv. În consecință, dacă statul obligă contribuabilii, la un moment dat, la plata unor taxe și impozite peste putința lor de plată, în mod sigur acei contribuabili vor începe să eludeze statul.

Pe de altă parte, au fost și încă sunt numeroase situațiile în care companii internaționale s-au retras sau au ocolit România pentru că, dacă ar fi respectat litera legii și ar fi plătit toate taxele și impozitele impuse, nu ar fi putut să aibă o activitate profitabilă. La acest aspect s-a adăugat și faptul că legislația românească este una complicată și, mai mult, există câte două legi care spun lucruri total diferite despre aceeași speță, iar astfel, companiile ajung la concluzia că nu au niciun motiv rațional să facă afaceri în România.

În acest context, este absolut necesară -și acest lucru trebuie coroborat cu înființarea unor structuri care să se asigure că lucrurile acestea așa se întâmplă- determinarea nivelului de presiune fiscală, indicator absolut esențial pentru a avea o societate care să funcționeze corect și normal, iar fiecare cetățean sau agent economic din România să știe foarte clar care sunt lucrurile pe care își permite sau nu să le cumpere din veniturile pe care le realizează.

Aceasta este o manieră simplă și echitabilă de a stabili nivelul de taxare și impozitare și pentru cei care nu au posibilități financiare și pentru cei care au posibilități financiare îndestulătoare. În plus, în acest mod, pentru cei care au nevoie de protecție socială, statul poate să nu mai ofere bani în mod direct, ceea ce duce și la o responsabilizare a acestor asistați social, pentu că în prezent nimeni nu știe ce fac acești oameni cu ajutoarele sociale primite sub formă de bani.

Mulți dintre ei nici nu au un bun discernământ, care să-i determine să-și găsească sau să-și păstreze un loc de muncă, iar când văd că statul le dă bani uită total de grija de a munci. În plus, aici se poate adăuga și lipsa prioritizării nevoilor pe care le au, cheltuind banii, de exemplu, pe alcool sau tutun.

În schimb, statul ar trebui să urmărească în special cetățenii privilegiați, pentru a-i taxa în funcție de bunurile și serviciile de nivel privilegiat pe care le achiziționează, aceștia fiind mai puțini și, în consecință, putând fi mult mai ușor de urmărit.

Nu ai drepturi pentru a publica.