Economie

Constatări și inventarieri de probleme

 Probeleme cu care se confruntă țara noastră după 25 de ani de piață liberă pot fi observate foarte ușor, multe dintre acestea având un impact pronunțat asupra economiei românești:

  • România se află într-un declin economic real
  • Ne confruntăm an de an cu problema deficitului
  • Avem un patrimoniu economic distrus
  • Ne confruntăm cu fenomenul economiei subterane
  • Lipsește cu desăvârșire o strategie națională de dezvoltare economică pe termen mediu și lung
  • Avem un antreprenoriat care se luptă să existe și nu doar că nu beneficiază de facilități -așa cum ar fi firesc- ci are alte două mari probleme: lipsa de predictibilitate legislativă și lipsa de predictibilitate a sistemului financiar și fiscal

 În privința acestor ultime două probleme ale antreprenorilor se poate observa faptul că administrația ia de cele mai multe ori decizii fără ca antreprenorii să fie consultați și fără studii de impact. În schimb, se ține cont doar de faptul că există un deficit bugetar, motiv pentru care autoritățile recurg la soluția impunerii unor noi impozite (sau majorarea celor actuale) asupra celor care produc bani.

 Mai mult, la nivelul societății este întreținută mentalitatea potrivit căreia antreprenorii sunt cei răi și urâți și sunt tratați ca niște contravenienți abonați, când în realitate ei sunt baza economiei românești și reprezintă sursa de la care statul își alimentează în cea mai mare parte bugetul.

 În privința lipsei predictibilității mediului economic pentru un antreprenor este foarte important să cunoască, atunci când face planificarea unei afaceri care este strategia economică a regiunii sau țării în care urmează să-și desfășoare activitatea. Din păcate însă, în România este de negăsit o strategie economică pe termen mediu și lung, structurată pe domenii de activitate.

 Pentru că acest instrument de planificare nu este pus la dispoziția antreprenoriatului, se creează și o mare parte a lipsei de atractivitate investițională a țării noastre. Am pierdut astfel o serie de investiții importante care au fost așezate deasupra Europei de Est și, în loc să fie realizate în România, au ajuns în Ungaria, în Polonia sau în alte state din regiune, acolo unde există o mult mai mare predictibilitate.

 O altă problemă cu care se confruntă România la nivel economic este dată de forma exporturilor care dacă nu ar fi fost susținute de industria auto ar fi înregistrat o tendință de scădere. Această formă a exporturilor se referă la tipul de produse pe care le exportă țara noastră. Adică majoritatea exporturilor se rezumă mai degrabă la materii prime brute și într-o proporție mult prea mică la produse și servicii cu valoare adăugată.

 În schimb, România înregistrează importuri în creștere pentru toate produsele și bunurile de larg consum, adică exact acele produse care au valoare adăugată. În plus, pe lângă importurile în creștere, România are și un sistem total ineficient în privința controlului și colectării veniturilor aferente acestor activități, sistem care este nu de puține ori unul corupt și clientelar.

Astfel, așa cum era de așteptat, ca o consecință a unui program economic dacă nu inexistent cel puțin incoerent, România se confruntă și cu o serie de probleme cu caracter social, printre care se numără:

  • Scăderea numărului locurilor de muncă;
  • Creșterea numărului de pensionari și implicit a efortului financiar depus de stat pentru susținerea fondului de pensii;
  • Creșterea numărului de oameni care au nevoie de ajutor social;
  • Fenomenul muncii la negru.

În privința acestui ultim aspect -munca la negru- trebuie știut încă de la început că principala sa cauză este presiunea fiscală pusă asupra contribuabilului în general. Iar în România această presiune are efect pe de o parte asupra contribuabililor companii (a angajatorilor) și pe de altă parte asupra contribuabililor angajați.

Dacă mai adăugăm și documentația foarte stufoasă și legislația de tip protecționist moștenită într-o bună măsură din sistemul socialist, putem începe să vedem cu mare ușurință un mediu extrem de dificil pentru orice companie.

Pe de altă parte, acolo unde legislația nu este stufoasă, ea este de multe ori ambiguă sau cel puțin interpretativă lucru ce face extrem de anevoioasă orice negociere directă. Așa se face că, de exemplu, în privința raporturilor de muncă, angajatorii și angajații aleg de multe ori varianta cea mai simplă, prin care recurg la munca la negru, mai ales atunci când este vorba despre activitățile sezoniere și cele greu controlabile de către reprezentanții statului.

Mai mult, în sistemul administrativ există o corupție cvasigeneralizată, care a atins proporții greu de controlat, aceasta fiind prezentă mai ales în punctele de intersecție a banului public cu firmele private.

Un alt aspect legat de administrarea statului în general și a polilor sociali sunt discrepanțele majore dintre veniturile salariaților statului și potențialul financiar din sectorul privat. Aceasta este iarăși o sursă de încurajare a corupției, pentru că aceste discrepanțe majore duc la un moment dat la atitudini total nefirești. Adică angajații din sistemul bugetar ar vrea confortul locului de muncă de la buget, dar și să obțină veniturile din mediul privat.

De asemenea, polii de putere existenți la nivelul ariilor geografice constituie un factor care a determinat multe investiții din țară sau potențiale disponibilități investiționale străine să plece într-o altă zonă a țării sau chiar să părăsească cu totul România. Acest aspect explică dece în unele zone ale României avem investiții străine mult mai consistente comparativ cu alte regiuni.

O ultimă problemă majoră pe care o voi menționa aici este cea a ineficienței administrației în privința verificării și colectării veniturilor statului. Acest aspect, coroborat cu lipsa de strategie și de politici naționale, duce la un accent pus pe măsuri coercitive, în vreme ce acestea ar trebui să fie ultimele dintr-un ansamblu de măsuri care să determine contribuabilul să fie corect. În plus, sistemul coercitiv este unul în care de cele mai multe ori s-a format o adevărată cutumă în ultimii 25 de ani, cu privire la modul în care se aplică legea. Acest fapt ne îndreptățește să spunem că sistemul administrativ al statului a devenit unul corupt, clientelar, duplicitar, inexact și ineficient.

Nu ai drepturi pentru a publica.