Economie

Schimbarea paradigmei economice

 economieParadigma economică reprezintă suma principiilor care stau la baza creării sistemului fiscal al unui stat, iar evoluția actuală a economiei mondiale impune schimbarea acestei paradigme.

Începând din secolul al XVIII-lea, după intrarea în epoca industrială, la nivelul statelor s-a manifestat o creștere semnificativă a nevoii de forță de muncă. Aceasta a fost transferată practic din agricultură, iar la momentul respectiv, statul, pentru a-și putea asigura veniturile necesare aparatului ad-ministrativ a creat un sistem de taxe și impozite care aducea venituri la buget prin taxarea muncii și a producției. Acest concept s-a perpetuat și există și azi, iar astfel am ajuns să avem două categorii mari de

- impozitele impuse angajaților
- impozitele impuse angajatorilor

Totuși, percepția este că salariul net cu care pleacă fiecare angajat acasă reprezintă munca lui, iar restul de bani, chiar dacă statul l-a separat în impozit pe angajat și impozit pe angajator, este doar obligația celui care produce -a antreprenorului- el fiind nevoit să suporte taxele și impozitele respective în cadrul costurilor de producție.

Însă statele actuale au pus o presiune atât de mare pe producție și pe impozitarea muncii, încât mecanismul economic a obligat antreprenorii să-și pună problema reducerii costurilor. Mulți dintre ei au ales astfel mutarea producției fie de bună voie, fie fortuit, așa cum e cazul Europei de Est, inclusiv a României.

În cazul României, companiile care nu au mai avut sprijin economic după anul 1990 fie au devenit găurile negre din economie, fie au dispărut în mod natural din cauză că erau companii energofage care consumau bani, de regulă, de la bugetul de stat.

După Revoluție au început să apară tot mai multe cauze pentru care fostele întreprinderi românești nu mai erau competitive. În primul rând a fost vorba de tehnologia și echipamentele învechite care aveau nevoie de un consum mare de energie, materii prime și forță de muncă, în condițiile unei productivități scăzute. Toate acestea se petreceau în timp ce compaiile din occident dețineau un nivel superior de competitivitate pe aceleași segmente de piață pe care erau comercializate și produsele românești.

În consecință, fostele întreprinderi de stat:

-fie au fost retehnologizate după preluarea de companii multinaționale care au venit inclusiv cu know-how și au transformat acele societăți românești în întreprinderi competitive;
-fie au fost închise la un moment dat, din rațiuni economice, tocmai pentru că nu puteau face față economiei de piață.

Pe de altă parte, la fel ca până acum și la fel ca restul statelor, România impozitează munca și producția. Dar acest lucru duce la tendința antreprenorilor de a-și muta capacitățile de producție acolo unde nu au costuri ridicate sau au costuri cât mai mici. Iar în condițiile în care antreprenorii pleacă, statul român nu mai are ce impozita.

Puțină lume știe însă că un fenomen oarecum asemănător s-a petrecut și la nivel mondial, de data aceasta în cazul companiilor multinaționale cu sedii în SUA sau în vestul Europei. Și acestea au închis numeroase capacități de producție din vest și le-au relocat în Asia, cu precădere în China, tot din rațiuni economice cauzate de impozitarea muncii și a producției, impozitare ce a dus costurile de salarizare la un nivel mult prea mare pentru angajatori comparativ cu nivelul înregistrat în China, de exemplu.

În aceste condiții, problema României este faptul că se perpetuează aceeași paradigmă economică prin care se impozitează munca și producția, deși la nivelul economiei naționale avem o producție în declin și un consum în creștere, țara noastră devenind astfel o piață de desfacere perfectă.

Așadar, în contextul macroeconomic global, una dintre întrebările la care trebuie să aflăm un răspuns este „Ce poate face România pentru a-și asigura veniturile necesare la bugetul central în condițiile în care țara noastră s-a transformat dintr-o țară de producție într-o piață de consum?".

Ei bine, dacă România a devenit dintr-o țară de producție o piață de desfacere pentru ca statul român să poată rezolva problemele cu care se confruntă -probleme care sunt comune tuturor statelor până la un anumit nivel (de exemplu: șomaj, lipsa creșterii economice, scăderea exemplului statului, contractarea deficitelor de pe piața muncii, munca la negru, evaziunea fiscală, etc.)- trebuie să construiască un nou sistem de taxare și impozitare ce trebuie aplicat în consens cu tendințele economice.

Deci logic ar fi ca statul să impoziteze preponderent consumul, acesta fiind relativ în creștere. Totuși, această schimbare a paradigmei economice trebuie să fie făcută în mod obligatoriu fără a împiedica sau restricționa accesul oricărei persoane la bunurile și serviciile de care are nevoie și pe care și le poate perimite.

Nu ai drepturi pentru a publica.