Agricultura

Bazele de preluare, depozitare și prelucrare a producției agricole

 agriculturaCeea ce a fost distrus în agricultura românească trebuie neapărat să fie reconstruit. Este foarte adevărat că a fost distrus, dar dacă trăim doar cu nostalgia aceasta nu o să realizăm mai nimic.

Unul dintre aceste aspecte bune ale agriculturii practicate în perioada comunistă era reprezentat de bazele de preluare, depozitare și prelucrare a producției agricole. Acestea nu doar că preluau producția, dar lângă ele erau atașate și unități de procesare, iar împreună alcătuiau o rețea națională ce nu mai există în prezent. Din acest motiv, agricultorul român nu poate face altceva decât să vândă marfa ca produs brut, imediat după recoltare, fără a putea să o depoziteze pentru comercializarea ulterioară și fără a o procesa în niciun fel.

Dacă luăm ca exemplu fructele sau legumele, producătorii au nevoie în primul rând de un loc în care să adune recolta și să o depoziteze. Dar pentru a face acest lucru sunt necesare o serie de condiții specifice, cum ar fi camerele frigorifice, iar acestea nu rentează să fie construite doar de unul, doi sau trei agricultori, pentru că facilitățile de acest tip presupun investiții prea mari.

În vreme ce pentru cereale agricultorii pot apela la câțiva operatori internaționali care au venit deja în România și au preluat unele dintre fostele ComCerealuri -cum se numeau înainte de anul 1990- problema cu adevărat gravă este în privința bazelor de preluare, depozitare și prelucrare a legumelor și fructelor, care au și un alt regim de depozitare față de cereale. Așa se face că, din lipsa acestor baze de depozitare și prelucrare a produselor agricole, fermierii români sunt obligați să vândă marfa imediat după recoltă.

Însă adevăratul câștig în agricultură vine atunci când recolta este vândută către următorul ciclu de producție, pentru că nivelul consumului, deci cererea, se păstrează la un nivel relativ constant pe întreg parcursul anului. În aceste condiții, de exemplu, degeaba are un agricultor o ofertă mare de mere toamna, dacă nu poate comercializa aceste mere și primăvara anului următor, tocmai pentru că nu beneficiază de condițiile necesare de depozitare și astfel dispare practic de pe piață.

În lipsa acestor spații de depozitare și prelucrare, pentru a evita degradarea produselor agricole pe care nu doresc sau nu reușesc să le vândă la momentul recoltei, agricultorii nu prea au variante, unitățile care prelucrează primar producția sau produc conserve fiind destul de puține.

Așa am ajuns în situația hilară, în care România importă produse agricole și o face nu neapărat pentru că țara noastră nu ar avea producție, ci mai degrabă pentru că nu există aceste baze de depozitare și prelucrare a produselor agricole.

În aceste condiții, din punct de vedere strategic, la nivel național ar trebui gândit un plan de investiții care să aibă și o componentă importantă de finanțare europeană pentru reconstrucția sau construcția unor rețele de spații sau centre de colectare, stocare și prelucrare a produselor agricole, în special pentru legume și fructe, și cu atât mai mult pentru produsele bio, care, nefiind tratate nu rezistă prea mult în timp și cu atât mai puțin în lipsa unor spații speciale de depozitare.

Aceste rețele naționale ar trebui să facă obiectul unei gândiri strategice care să țină cont și de posibilitatea încheierii de parteneriate public-private, pentru că sunt și operatori privați care ar vrea și cărora le-ar conveni un parteneriat cu statul în acest domeniu pentru simplul motiv că ar avea astfel garanția că investiția lor are predictibiliate în timp.

Nu ai drepturi pentru a publica.